Archive

Archive for the ‘Poezie’ Category

Femeia și fata

Octombrie 12, 2010 5 comentarii

Poate sa ascunda o mie de chipuri

Sub o masca adiacenta,

Poate insira o mie de cuvinte,

Descriindu-ti perfect Edenul,

Fara sa-l fi vazut nociodata,

Jongleaza cu metaforele precum si

Cu emotiile.Se pierde in

Frunzisuri rau prevazute cu diguri.

Te farmeca cu un gest si te loveste

In spate cu un reflex

Sare de la stadiul de copila inocenta

Care se joaca indolent in nisip

Pana a se juca cu lumea in mana ei

Ea este femeia

 

Cum sa nu o venerezi

Cum sa nu o admiri

Cum sa nu intri in vraja ei

Si sa-i cazi la picioare si

Sa devii o simpla marioneta?

Cum sa nu o iubesti?

Si totusi eu nu o iubesc.

 

Nu o iubesc pentru ca nu stie

Ce am visat azi-noapte.

Mai intai a crezut ca e nemurirea

S-a inselat

Apoi a crezut ca omniscienta

S-a inselat

Apoi s-a fastacit si a crezut ca

Doresc omniprezenta

S-a inselat din nou.

Si pana la urma s-a asturat

Si ca pe-un vierme abatut m-a alungat,

Intre timp, o fata zapacita,

Ce statea la un colt de strada,

Cu o inghetata..blanda si timida,

Mi-a spus simplu: Tu ai visat

5 fluturi galbeni,

3 fluturi albastri si 2 fluturi albi.

 

Categorii:Poezie

Rugaciune

Octombrie 11, 2010 4 comentarii



De-un preot blând am fost chemat

Să-ți rostesc, Doamne,rugăciune

Ba să-ți aduc și-nchinăciune

De mult nu am mai discutat

 

Ți se duce vestea că ești atotștiutor

În tot ce faci ești răbdător

Le vezi pe toate omniprezent

Nimeni nu crede că ai echipolent

 

Hm, ești chiar și îngăduitor

Întotdeauna oferi vreun ajutor

Puterile tale îndrumă creștinul

Să-și îndeplinească destinul

 

Acum că ne știm amândoi

Tu zeu, eu pe cale să devin strigoi

Te implor, umil și evlavios,te implor

Lasă-mă în pace să mor

 

Faptă bună,răsplată,îngeri, Eden,poezii

Toate sunt colorate iluzii

Tradiție, cărți,cântări, a ta orânduire

Consistă doar simple gesturi de supraviețuire

 

Nu mă mai tenta cu tot felul de alinări

Învăt singur să rezist durerii

Abundența nu mi-o arunca cu har și inspirație

Îmi ajunge destul curiozitate si transpirație

 

Îmi vorbești mereu în parabole

Și prin trimiși împachetezi miracole,

Eu mă bucur de fapte reale și imaginare

Înțelegând procese elementare

 

De ce să fiu a ta reflexie?

Poate Eu sunt tu

Și tu ești doar o invenție

 

La final, spune-mi că nu există revanșă

Dincolo de ceasul sec, diform al morții

Zace-un întuneric, sunet surd, gol al sorții

Sunt acum,si-n viitor, ultima mea șansă

 

Categorii:Poezie