Prima pagină > povestiri > Oglinda II

Oglinda II

Este chiar el în acea fotografie? Poza ar putea fi trucată, și totuși numele său se află pus în articol, iar bărbatul dezlănțuit din imagine seamămă foarte bine cu el.

– Trigon, mai ai ziare mai vechi?

– Am câte dorești! Mi s-a interzis prin lege să mai distrug orice fel de ziare în care este pomenit numele salvatorului nostru. În zonele acestea ești mai urât dacă arzi un articol depre tine decât dacă arzi drapelul național!

Vânzătorul se apleacă sub tarabă și scoate de acolo un mănunchi gros de ziare. Gheorghe le smulge din mâinile lui nerăbdător, și fără să se mai gândească, precum o fiară hăituită, se ascunde după o clădire veche din apropriere, și  începe să citească cu sete fiecare rând din fiecare ziar.

El este, fără nici o îndoială. Familia sa este lângă el în poze, casa sa este cea din poză, numele celor din articole îi sunt cunoscute toate, nici un articol nu pomenește de modul tehnic în care a făcut roboții respectivi. În mod ciudat nici măcar nu este dată descrierea unuia în afară de ”drăcovenie” și ”fierătanie”….

Exclusă ipoteza unui frate geamăn de care nu a știut nimic toată viața, sau de a unei persoane care seamănă izbitor cu el, mintea sa febrilă caută răspunsuri printre rânduri, și nu găsește. Nu există răspunsuri, pur și simplu acum o săptămână s-a renăscut un alt Gheorghe.

Gheorghe despre care citește acum este un om foarte activ, cunoaște mulți oameni, cucerește femei, este pus pe glume, și-a luat casă și pământ prin alte sate, are tot felul de invenții deștepte pe lângă roboți, și nu doarme aproape niciodată. Refuză să se mai ducă la biserică, și ține discursuri liberale, iar săptămâna asta a anunțat că vrea să candideze la funcția de prefect al județului!! Prefect al județului!! El!! Ba chiar mai rău, acum citește o propunere a preotului din sat ca el să fie sanctificat, iar astăzi consiliul episcopal din regiunea sa discutau această propunere. ”Discutau” este un termen mult prea complicat după previziunile ziarului local, ce prevedea deja o victorie a lui Gheorghe cu vot în „umanitate”.

Pentru acțiunile descrise acolo, inclusiv profanare de morminte, și petreceri desuete în curtea Bisericii, trebuia să fie ars pe rug, nu sanctificat!!

Dumnezeu nu poate avea legătură cu transformări radicale de acest gen, are probleme mai importante de rezolvat, ființa umană nu se poate schimba altfel radical, de la o săptămână la alta, și mai ales fără să își dea seama ce face….

A fost drogat!!! Da a fost drogat la prostia aceea de petrecere aseară de către persoane răuvoitoare, și acum tot ce vede este un vis aievea, este visul lui imbecil de a fi măreț. Niciodată nu a înțeles de ce a vrut să fie mai buni decât ceilalți săteni, dar de data aceasta a întrecut măsura.Să fie adulat ca un semizeu nu era în planurile sale…

Oamenii din jur i-au vorbit la fel, ziarele au aceleași subiecte, iar exteriorul minții sale turbate nu s-a distorsionat în nici un fel de la sine. Vestea că ar putea fi drogat îl bucura așa de mult, încât se gândi că se duce mai bine mâine la doctor, când i-o mai trece, că acum doctorul probabil o să îl întrebe de ce nu se vindecă singur, fiind deja sanctificat și având puteri de moaște mișcătoare.

Îi pare rău că recordul său de astăzi a fost mincinos. Petrecerile totuși sunt de factură rea s-a dovedit, și iată cea mai bună dovadă.

Vesel, cu un zâmbet de vulpe răsărindu-i pe față, se plimbă relaxat până acasă, salutând plin de bunăvoință pe toată lumea, și refuzând politicos orice favor.

Totul este o iluzie, totul va trece, și va redeveni mâine dimineață același Gheorghe. Când a ajuns la poarta casei sale, totul arăta neschimbat. Ba chiar, observă că strada este pustie. Ce bine! Se aștepta deja la un șir de enoriași veniți să le dea binecuvântarea, sau tot felul de chiaburi care să se roage să îi înlesnească ceva în calitatea sa de viitor prefect.

Ușa porții este ruginită și scârțâie oribil, mâine după ce vine de la controlul medical trebuie să o mai dea cu ceva ulei, să o mai vopsească….STAI! același scârțâit de cealaltă parte a casei, la poarta din spate. Ciudat, întotdeauna ține acea poarta închisă. Și nici măcar nu este ruginită. Cineva vrea să intre în curtea lui!! Era realitate sau ficțiune?

Cu un pas grăbit, ocolește toate casele vecine cu el, trece pe o stradă paralelă și ajunge în fața porții sale încuiate….

Este tot încuiată, ba chiar când o deschide nu are absolut nimic, este tot așa cum o știa el. Se uită scrutător în grădină, nu vede pe nimeni. Cu pași de felină se strecoară printre flori și copacii încărcați de fructe, încercând să găsească vreun intrus.

Pas cu pas, tot cercetând ajunge la cealaltă poartă, care este deschisă. Deși el a închis-o atunci când a plecat să o verifice pe cealaltă pentru ca invadatorului să nu îi fie așa de ușor să evadeze. Decât sărind gardul ornat cu sârmă ghimpată.

Ușa porții este deschisă, precum ușa din spatele grădinii, pe care a uitat=o deschisă când a intrat….

De bună seamă drogurile au și efecte adverse, în afară de visuri dulci oferă și halucinații grotești. O noapte lungă cu mulți demoni…Se hotărî să se culce imediat, ca să se termine odată ziua asta nenorocită, să se roage lui Dumnezeu pentru păcatul de a se fi dus la petrecere, să se ducă duminică la spovedanie să își arate pocăința pentru păcat și să fie iertat, mai ales pentru păcatul trufiei.

Mâine se va duce la doctor, care îi va da pastile multe și îi va recomanda să stea la pat, până când vocile din capul său vor dispărea. Va fi bine…

Ia stai, cineva urcă scările de cealată parte a casei. Vrea să intre prin ușa din spate. Se repede sălbatic spre ușa cealaltă, dar este încuiată bine, nici urmă de vreun invadator. Deschide ușa, și dă cu piciorul puternic în niște oale care sunt întinse pe jos lângă ușă. Zgomotul vaselor sparte răsună și din partea cealaltă a casei, din față, un zgomot identic, neatenuat. Nici măcar nu are vase în cealaltă parte a casei.

Alergând ca un zănatic, străbate coridoarele înguste întrerupte de cămăruțe mici, zgomotul pașilor săi fiind dublat de zgomotul pasului omenesc alergând în direcția opusă.Ușa cealaltă este populată de aceleași cioburi precum ușa de la care vine. Aceleași culori, aceleași dimensiuni…

Confuz, se întoarce în dormitor, exact la mijlocul distanței dintre cele două uși. În cameră pe lângă mobila aferentă unei astfel de camere, precum dulapuri mari, noptiere, și un pat mare, în care ar fi putut încape 4 persoane, tronează o oglindă.

Se azvârle direct în pat, dar ceva din reflexoa oglinzii parcă îi dezvăluie o altă persoană. Sare-n picioare, și se zgâiește la oglindă…

Este tot el, aceleași haine ca de dimineață, părul răvășit, fața roșie ca ridichea, ușor aburită oglinda de cauza răsuflării sale sacadate. Este el, nmai că nelinițtit, urmărit de atacatori invizibili. Își întinde degetul, apăsând pe oglindă. Reflexia face la fel în același punct. Își lasă capul pe o parte, oglinda face la fel, ridică piciorul, și face un dans popular din copilărie, pe care numai el cu bătrânii îl știau. Bărbatul din oglindă nu se sfiește și face și el același dans, aceleași mișcări pricepute și stângace.

Dacă este totul un truc? Dacă oglinda nu mai există, și intrusul este exact dincolo de ramele goi ale oglinzii, bătându-și joc de el? Primul impuls este să distrugă oglinda, nu există cale mai bună de a fi sigur de existența unui obiect decât dacă îl distrugi. Oglinda este însă valoroasă, nu își permite să arunce banii pe alta. Ce să facă să se convingă că este doar o oglindă?!? Uite o cariocă, a lăsat-o soția pe noptieră.

Cariocă neagră….Scoate capacul, și ezitant, scrie cu litere mari pe oglindă: ”Cine ești tu?”. Apoi pune capacul și se repede în spate spre celălalt perete. Reflexia din oglindă a avut aceeași mecanică, iar scrisul mare acoperă silueta sa aproape în totalitate. Dacă se ascundea o persoană ar fi trebuit ca toate acele cuvinte să se fi imprimat pe hainele lui. Și iată nici el nu este mânjit, și nici persoana din oglindă.

El este persoana din oglindă, și persoana este el.

Liniștit, se prăvălește în pat și adoarme aproape instantaneu. Noaptea îl răpește în statica ei, voci murmurând se sting în deplinătatea ei.

Vocea caldă a Mariei, surâsul ei fermecător, părul ei cârlionțat:

– Gheorghe, culcă-te dragă, hai adormi, mâine avem de muncă Gheorghe, măcar o să fim în noaptea asta doar noi doi.

 

Razele soarelui îi împung ochii precum niște sulițe. Adoră senzația, îi este cunoscută. Decorul camerei nu s-a schimbat de fel. În stânga sa oglinda este curată, de bună seamă Maria a șters-o cu vreo cârpă. Hainele sale s-au schimbat în cele de acasă, în care poate să doar mă lejer. Se simte grozav, și odihnit. Poate nici nu mai merge la doctor, și așa cere foarte mulți bani, cu care ar putea să facă altceva. Cu timpul câștigat vopsește poarta…

Construindu-și în continuare planul pentru ziua de astăzi, Gheorghe se spală pe față la fântâna din curte, dă de mâncare animalelor, apoi se duce să se hrănească la rândul lui.

Maria, ce simplă și minunată ești! Stai și gătești așa de liniștită, mereu același aer nostalgic, de parcă ai pierdut ceva în urmă, dar același zâmbet luminos când mă vezi pe mine,

– Maria, pot să jur că am fost drogat!

Anunță el tare și solemn, ca pe o știre de importanță națională.așezându-se la masă.

– Nu mă mai duc niciodată în viașa mea la petreceri, sunt de soi rău. O să mă bucur să stau împreună cu tine, aici seara, vorbind despre copii noștri.

– Mă mir, de obicei ție îți plac mai mult petrecerile decât de mine, răspunde Maria rece ca gheața

– Muierile astea, cugetă cu voce tare Gheorghe, toate la fel. Alegi să petreci o noapte, și gata au căzut pe planul doi

– Te-ai schimbat Gheorghe, nu mai ești bărbatul cu care m-am căsătorit, și asta nu o spun numai eu, o spune toată lumea

– Cum adică?

– CUM ADICĂ? În ultima vreme te-ai comportat foarte ciudat, nu mai pot nici măcar să te iubesc.

– Da, că aici vezi tu probleme, dar ușa de la poartă care scârțâie nu o vezi

-Mă doare în cot de ușa de la poartă!!!

-Stai cuminte, Maria! O să îmi revin eu din droguri, a fost o întâmplare, mă duc la doctor și îmi spune el ce am pățit, apoi mai dau o fuga la Domnul duminică, să mă spovedesc de păcate, și gata sunt curat ca lacrima

– Doctor? Nu-ți chemi doctorul personal? Și nu te dădeai tu mare mai alaltăieri că tu ești mai puternic decât Dumnezeu, că tu i-ai dezrobit pe oameni de nevoile lor principale, nu te numesc ei SALVATORUL

– Ce-ai Maria??….Ai înnebunit, habar nu am despre ce vorbești, cum să fiu eu mai puternic decât  Dumnezeu, femeie nebună, dacă am spus așa ceva eram drogat, nu este posibil să crezi că eu chiar am spus așa ceva

– Da? Maria plânge încet, și ești drogat și atunci când umbli cu toate fufele alea? Mhm, ia spune? Cum poți să îți rupi jurământul în fața mea și a lui Dumnezeu?

– Maria, eu nu umblu cu alte femei! Se ridică Gheorghe amenințător, cu vocea sugrumată de nervi

Maria tace pentru o secundă, ezitând să își verse nervii sau să tacă din gură să nu fie bătută apoi, dar mintea tulbure o face să își reverse frustrarea

– Știu că acum ești sfânt, și ân curând o să devii prefect, și acum nimeni nu mai muncește pentru că tu cu știința ta și fierătaniile acelea nenorocite l-ai transformat și pe cel mai nevolnic dintre noi rege pe pământ, și umbli cu orice femei vrei tu, atâta îți cer Gheorghe să nu vii în casa noastră și să îți faci jocul depravat cu ele!!!

Maria ia o jachetă pe care a purtat-o Gheorghe ieri, i-o aruncă în față, și apoi fuge afară din bucătărie .

Bărbatul rămâne înmărmurit. Apoi se apleacă, ridică jacheta,și citește mesajul din centrul ei cu litere mari:

CINE EȘTI TU?

EU SUNT TU, ȘI VOM TRĂI PE VECI ÎMPREUNĂ

 

Anunțuri
Categorii:povestiri
  1. theenglishman27
    Octombrie 21, 2010 la 9:48 pm

    Intersting story ?…Is there also a next episode ?

    • Octombrie 22, 2010 la 4:57 am

      I don’t think so, I don’t write sequences that large, don’t want to transform it into a novel, int this blog it is all about the idea, the story, I want to make them very twisted, and easy to follow, and I want to make them as short as I can, so people may have the time to read them. They don’t even have time to put comments…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: