Prima pagină > povestiri > Întâlnire amoroasă(II)

Întâlnire amoroasă(II)

 

-Mă scuzați, cât este ceasul?

-20 si 10 domnule!

-Multumesc!

Albert se uită pierdut la mâna golașă. Nu și-a mai găsit ceasul astăzi.Ceas bun…a pierdut el și lucruri mai valoroase, nu are nimic, dar acum nu mai știe sigur cât timp a trecut.

Oricum, pentru o domnișoara pot să mai aștepți un sfert de oră. Dar dacă nu va veni? Gândul provocă o strângere de pumn. Cum să fie refuzat? Refuzat? Ignorat!!! Cine își permite oare să îl ignore?? Nu i s-a mai întâmplat așa ceva!! EL! Cel care a muncit toată viața să își construiască o reputație solidă și o personalitate, acum ignorat de o fetiscana!!! Și totuși nu este o simplă…

– ȘEFUUUUUU!!!!!!!!!!! Șefule, ce mai faci tu? Behăi tâmp un pachet de grăsime care se strecură prin ușa largă, rostogolindu-se pe picioarele din față până la masa unde își trăia întâlnirea amoroasă domnul Albert!

– Mă, șefule ești cel mai tare! Așa om n-am mai văzut!!! Oi fi vreo ființă extraterestră, concluzionă filozofic bulgărele de grăsime, cunoscut drept enoriașul cârciumilor din oraș: robul votcii-Benny.

– Benny, așează-te pe scaun Benny spuse Albert cu o voce glacială, aruncând o privire ucigătoare care ar fi putut să-l facă pe Benny să facă o implozie de spaimă.

În schimb pe Benny doar îl lasă picioarele scurte și dolofane, și se agață de scaun.

-Dă raportul, Benny, până când nu mă enervez, continuă cu un zâmbet spasmodic șeful

Benny reacționă la cuvântul enervare precum soldatul la auzul gloanțelor iar logica, mintea, și sistemul nervos amețite de alcool, începură să cânte într-un discurs continuu coerent și concis.

– Ne-am găsit 4 distribuitori de heroină în partea de sud a orașului, străzile Fullberry și Charder sunt acoperite de cei care lucrează pe părțile din partea de est, marfa va fi adusă de oamenii lui Cheapsnake.Vom mări prețul la 200% pe gram, pentru că am reușit să cucerim piața mulțumită relațiilor noastre de la primărie și poliție.

Noul bordel din partea de nord și-a găsit muncitoare destule, am vorbit cu George și deja am reolvat curgerea apei prin țevi, paturi curate, abia luate din străinătate, intrările prin efracții și spargerile din jurul orașelor mari sunt în floare iar răsplata este pe măsură. Cu banii câștigați din bordel sperăm că vom câștiga și piața traficului de armamente, deja transportatorii ne sunt asigurați de la traficul cu stupefiante, oricum ne vom câștiga banii înapoi ei jucând în cazinourile noastre…

– Cine este Cheapsnake? Întrebă cu o voce liniștită Albert, tăindcu mișcări tacticoase o bucată de vită tare, lângă care era întinsă o porție de mazăre.

– Cheapsnake este un emigrant venit din Sud! Își continuă Benny litania. Situație materială: proastă, căsătorit de două ori la vârsta de 36 de ani, în același timp, nu și-a putut susține soțiile, și până la urmă le-a abandonat, fugind…. Credem că posedă o anumită cunoaștere a vieții străzilor și are putere de persuasiune, deja și-a atras un grup de tineri care să îl urmeze într-un cult religios închipuit. El i-a convisn chiar pe acești tineri să împacheteze drogurile și să se ocupe cu transportul mărfii până în regiunea periferică a orașului….

– Nu facem afaceri cu el! Spuse calm Albert

– Dar,dar, se încurcă Benny, îl plătim cel mai puțin, își are proprii sclavi personali, nenorociții aceia cred că el este noul Iisus, nu o să cârtească niciodată împotriva lui, unde o să mai găsim un distribuitor atât de ieftin, mai ales…

– Nu vom face afaceri cu el! Repetă cu o voce impasibilă șeful. Nu îmi plac închipuiții eroi biblici, clienții noștri sunt săraci, deci superstițioși.Cheapsnake o să ne distrugă dintr-un pocnet de degete dacă va deveni pentru mizeria acestui oraș noul Mesia.

Șeful ține acum cuțitul și furculița sub formă de V jucându-se tăcut cu un bob de mazăre, vrea să îl arunce în sus, dar nu prea îi iese mereu îi scapă. Dându-și seama că Benny se holbează la farfuria lui într-o așteptare tensionată, Albert continuă natural

– Te îndoiești de deciziile mele, Benny?

– Nu șefu.. temător, supusul continuă..Fără dumneavoastră nu am fi construit nimic din toate acestea. Înainte de venirea ta era un haos, fiecare se lupta ca să controleze o singură stradă, prostituatele erau infestate de boli și deseori ucise, jafurile erau făcute alandala, cu crime inutile și obiecte fără nici o valoare luate. Bandiții în loc să judece cm să cheltuiască banii furați, îi cheltuiau la primul cazinou, sau mureau în vreun canal de frig, ascunzându-se de recuperatori, petnru că intrau iar în datorii.Nu știam decât să cumpărăm în prostie, haine, bijuterii proaste, mașini

-Cum ar fi un BMW X6 negru, cu care ai mers astăzi prin fața hotelului de lux din centru?

;Șefule, sunteți omniprezent, vedeți prin spațiu!!! șopti îngrozit Benny

– Cretinule! Spuse scârbit Albert, ai trecut chiar pe lângă mine, muzica dată la maxim, și îmjurături în toate părțile. Benny te aproprii din ce în ce mai mult de prostie. Goana după mărunțișurile acestea zilnice ale vieții și superstișia te trag în jos Benny, singurul motiv pentru care mai ești azi lângă mine este că nu am pe cineva mai bun în locul tău.

– Dar șefule, spuse mieros Benny, dar nu toți putem fi la fel de maeștri și genii ca dumneavoastră!!!!

O umbra acoperi privirea lui Albert

– Maestru!! Ce mă întristează acest cuvânt. Sunt doar un om care a învățat toată viața, care a aplicat sau a perfecționat ce a văzut la alții, un om cu o viziune și putere de muncă acerbă. Dar nu am imaginat, nu am creat, doar am rafinat. Nu sunt un geniu, iar acum mă simt un nimeni.

Mirosind în aer slăbiciunea șefului, robul votcii își turnp vesel un pahar din licoarea sa, și întrebă binedispus:

– Ce vă supără șeful că afacerile merg bine…

– Trebuia să mă întâlnesc cu o femeie sp discutăm despre asigurări..o întâlnire amoroasă poate, și s-a isprăvit totul, la fel de brusc cum a apărut oportunitatea

– Haideți șeful, că fete avem o tonă. Uite astelea noi, micuțele, ce simpatice sunt.Orașul ăsta dacă are un talent, acelea sunt curvele, credeți-mă pe cuvânt/Găsiți șefu una care să vă placă, măcar una care să se asemene cu-aia. Cum arăta, blondă brunetă?

– Benny oprește-te! Bătu nervos Albert cu pumnul în masă. Benny se dădu puțin de spate, iar scaunul de lemn scârțâi îndurerat.

– Ați încercat să aflați mai multe despre ea înainte să vină aici? Chițăi mai departe Benny

– Da, spuse absent șefu. Nu am găsit nimic despre ea. Firma de asigurări de care mi-a povestit nu există, numele ei nu este trecut în nici un act de identificare înregistrat oficial. Până și monograma de pe batista aceasta nu pare să însemne nimic. Scoase de la buzunarul de la piept o batistă albă, pe care se vedea cu o monogramă albastră M.O…am luat-o de la ea când a plecat…

– De ce nu ați luat mai multe atunci? Ridică mâinile în lateral mirat Benny. Sunteți până la urmă un maestru al furturilor corp la corp. Ați ținut cursuri și seminarii la care au venit sute de borfași să vă vadă în acțiune.

– Vezo tu, vierme,..izbucni într-un râs isteric Albert, nu am avut cum să fur. De fapt a trebuit să mă chinui să nu fiu jefuit. Femeia aceea știa toate trucurile, ca la carte. S-a ândoit în jurul corpului meu, a încercat să mă farmece cu privirea, și mereu își ridica partea de sus a corpului, pentru a-i vedea sânii rotunzi. Și-a amestecat propriile lucruri printre ale mele, pentru a-mi distrage atenșia. Și-a jucat foarte bine rolul de domnișoară în necaz, mi s-a prezentat, și a acceptat invitația mea, fără a-mi ridica vreo suspiciune. Cel puțin, dacă eram un om obișnuit. Din fericire pentru mine, am fost mai abil, nu mi-a luat nici un obiect, în schimb i-am luat batista….Nume, apartament, stare socială, prieteni, cluburi, tot ce am găsit în registre se pierde până la urmă. Șu cu sistemul nostru informatic imbatabil…ori nu ama vut-o niciodată sub nici un nume, sau formă de-a ei în baza noastră de date, care este mai mare decât cea a orașului pentru numele lui Dumnezeu, ori ne-a spart codul de securitate, și și-a șters datele, ceea ce este aproape imposibil.

Benny nu înțelegea…De ce șeful vorbea așa mult despre o muiere? Oare să fi avut vreo visare, oare i-a ajuns în sfârșit timpul. și nu mai poate conduce…Oare cum a putut să rostească așa de multe fraze? Toate se traduceau într-o singură întrebare în mintea lui

– Șefu, sunteți îndrăgostit?

– Nu știu! Silabisi trist Albert. De când am intrat în lumea crimelor, nu am mai avut timp de visare, am fost mereu ocupat, a trebuit să fiu tot timpul concret. Iar înainte mă întâlneam mereu cu femei pentru că aveam nevoe de ele, ca pe un fel de sprijin sufletesc, de care îmi aduc aminte cu milă față de mine însumi acum. Dar fata asta, istețimea ei, eleganța ei, modul în care își pierde urmele..profesionalismul, frumusețea ei…poate ea chiar este genială în tagma noastră, și not în tot acest timp nu am descoperit-o. Admirația Benny, admirația este cea care poate conduce la o iubire adevărată, să iubești continuu cu hotărârea că persoana pe care o iubești este mai bună chiar decât tine, dacă este posibil așa ceva vreodată…

Liniștea se pogorî în sală, apoi un plâns  buciumat se trezi de la singura masă ocupată

– Și eu șefu am fost odată îndrăgostit!! O chema Michelle!, lacrimi mari se scurg încet pe obrajii bucălați, și era practicantă la intersecția dintre străzile Barrieferry și Darrington. Avea un fund apetisant și un zâmbet dumnezeiesc, dar vedeți dumneavoastră

– Taci din gură vierme!! Trăzni Albert. Crezi că mă interesează pe mine de istoria vieții tale jalnice. Cât este nenorocitul acela de ceas?

– 20.30 domnule, se auzi vocea neobosită a chelnerului.

Albert ridică batista lăsată pe masă, citind încă o dată literele misterioase.

Chiar dacă timpul i se pare că s-a oprit si a murit de tot, el se învârte, curge neabătut, cu secundarul și minutarul ceasului său ținut strâns în mâna unei femei sprijinită de zidul din spatele restaurantului. Părul blond se poate distinge de sub eșarfa ce îi înconjoară părul, iar buzele roșii strălucesc în lumina caldă a unui bec de stradă. Ușa din spate se deschide și chelnerul apare fluturând un zâmbet de învingător.

– Milady, ai prins conversația?

– Desigur, microfoanele le testez personal înainte de fiecare implantare.

– V-am adus și portofelul său.

– Ăl vei duce înapoi și i-l vei strecura înapoi, am alte planuri acum pentru el.

– Da doamnă.

Chelnerul se întoarse ușor nemulțumit că micul său furt nu a fost apreciat la adevărata sa valoare

Femeia rămâne sprijinită de perete, silueta fiind acoperită de o jacheta cenușie, care nu lasă să se vadă forma corpului.

-Prostul! O declarație de dragoste nu știe să facă.

Închise ochii albaștri și o durere subită de cap o străfulgeră. Voci simultane o încercuiesc, fiecare punând întrebări arzătoare: să mă asociez cu el? Oare este mai bine dacă îl distrug sau nu? să îi atrag oamenii de partea mea? Să îl las să dispară în liniște? Să mă mut în alt oraș? Să mă asociez cu dușmanii săi?? Este cel mai calculat infractor pe care l-am văzut, Să-l ucid sau să-l iubesc?

Ochii albaștri s-au deschis încă o dată…

– Îmi pare rău lucrez numai singură,..

Se ridică.Sunetul metalic al pocnirii ceasului de trotuar care strică ordinea serii, o umbră tăcută se îmbină cu aleile întunecate……….

……………………………………………………………………………………………………………………….

În lumina unui bec chior, un ceas zace cu fața în jos. O umbră străină trece peste ceas, dispărând cu tot cu obiect în pustiul aleilor întunecate

 

Anunțuri
Categorii:povestiri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: