Archive

Archive for Octombrie 2010

Oglinda II

Octombrie 21, 2010 2 comentarii

Este chiar el în acea fotografie? Poza ar putea fi trucată, și totuși numele său se află pus în articol, iar bărbatul dezlănțuit din imagine seamămă foarte bine cu el.

– Trigon, mai ai ziare mai vechi?

– Am câte dorești! Mi s-a interzis prin lege să mai distrug orice fel de ziare în care este pomenit numele salvatorului nostru. În zonele acestea ești mai urât dacă arzi un articol depre tine decât dacă arzi drapelul național!

Vânzătorul se apleacă sub tarabă și scoate de acolo un mănunchi gros de ziare. Gheorghe le smulge din mâinile lui nerăbdător, și fără să se mai gândească, precum o fiară hăituită, se ascunde după o clădire veche din apropriere, și  începe să citească cu sete fiecare rând din fiecare ziar.

El este, fără nici o îndoială. Familia sa este lângă el în poze, casa sa este cea din poză, numele celor din articole îi sunt cunoscute toate, nici un articol nu pomenește de modul tehnic în care a făcut roboții respectivi. În mod ciudat nici măcar nu este dată descrierea unuia în afară de ”drăcovenie” și ”fierătanie”….

Exclusă ipoteza unui frate geamăn de care nu a știut nimic toată viața, sau de a unei persoane care seamănă izbitor cu el, mintea sa febrilă caută răspunsuri printre rânduri, și nu găsește. Nu există răspunsuri, pur și simplu acum o săptămână s-a renăscut un alt Gheorghe.

Gheorghe despre care citește acum este un om foarte activ, cunoaște mulți oameni, cucerește femei, este pus pe glume, și-a luat casă și pământ prin alte sate, are tot felul de invenții deștepte pe lângă roboți, și nu doarme aproape niciodată. Refuză să se mai ducă la biserică, și ține discursuri liberale, iar săptămâna asta a anunțat că vrea să candideze la funcția de prefect al județului!! Prefect al județului!! El!! Ba chiar mai rău, acum citește o propunere a preotului din sat ca el să fie sanctificat, iar astăzi consiliul episcopal din regiunea sa discutau această propunere. ”Discutau” este un termen mult prea complicat după previziunile ziarului local, ce prevedea deja o victorie a lui Gheorghe cu vot în „umanitate”.

Pentru acțiunile descrise acolo, inclusiv profanare de morminte, și petreceri desuete în curtea Bisericii, trebuia să fie ars pe rug, nu sanctificat!!

Dumnezeu nu poate avea legătură cu transformări radicale de acest gen, are probleme mai importante de rezolvat, ființa umană nu se poate schimba altfel radical, de la o săptămână la alta, și mai ales fără să își dea seama ce face….

A fost drogat!!! Da a fost drogat la prostia aceea de petrecere aseară de către persoane răuvoitoare, și acum tot ce vede este un vis aievea, este visul lui imbecil de a fi măreț. Niciodată nu a înțeles de ce a vrut să fie mai buni decât ceilalți săteni, dar de data aceasta a întrecut măsura.Să fie adulat ca un semizeu nu era în planurile sale…

Oamenii din jur i-au vorbit la fel, ziarele au aceleași subiecte, iar exteriorul minții sale turbate nu s-a distorsionat în nici un fel de la sine. Vestea că ar putea fi drogat îl bucura așa de mult, încât se gândi că se duce mai bine mâine la doctor, când i-o mai trece, că acum doctorul probabil o să îl întrebe de ce nu se vindecă singur, fiind deja sanctificat și având puteri de moaște mișcătoare.

Îi pare rău că recordul său de astăzi a fost mincinos. Petrecerile totuși sunt de factură rea s-a dovedit, și iată cea mai bună dovadă.

Vesel, cu un zâmbet de vulpe răsărindu-i pe față, se plimbă relaxat până acasă, salutând plin de bunăvoință pe toată lumea, și refuzând politicos orice favor.

Totul este o iluzie, totul va trece, și va redeveni mâine dimineață același Gheorghe. Când a ajuns la poarta casei sale, totul arăta neschimbat. Ba chiar, observă că strada este pustie. Ce bine! Se aștepta deja la un șir de enoriași veniți să le dea binecuvântarea, sau tot felul de chiaburi care să se roage să îi înlesnească ceva în calitatea sa de viitor prefect.

Ușa porții este ruginită și scârțâie oribil, mâine după ce vine de la controlul medical trebuie să o mai dea cu ceva ulei, să o mai vopsească….STAI! același scârțâit de cealaltă parte a casei, la poarta din spate. Ciudat, întotdeauna ține acea poarta închisă. Și nici măcar nu este ruginită. Cineva vrea să intre în curtea lui!! Era realitate sau ficțiune?

Cu un pas grăbit, ocolește toate casele vecine cu el, trece pe o stradă paralelă și ajunge în fața porții sale încuiate….

Este tot încuiată, ba chiar când o deschide nu are absolut nimic, este tot așa cum o știa el. Se uită scrutător în grădină, nu vede pe nimeni. Cu pași de felină se strecoară printre flori și copacii încărcați de fructe, încercând să găsească vreun intrus.

Pas cu pas, tot cercetând ajunge la cealaltă poartă, care este deschisă. Deși el a închis-o atunci când a plecat să o verifice pe cealaltă pentru ca invadatorului să nu îi fie așa de ușor să evadeze. Decât sărind gardul ornat cu sârmă ghimpată.

Ușa porții este deschisă, precum ușa din spatele grădinii, pe care a uitat=o deschisă când a intrat….

De bună seamă drogurile au și efecte adverse, în afară de visuri dulci oferă și halucinații grotești. O noapte lungă cu mulți demoni…Se hotărî să se culce imediat, ca să se termine odată ziua asta nenorocită, să se roage lui Dumnezeu pentru păcatul de a se fi dus la petrecere, să se ducă duminică la spovedanie să își arate pocăința pentru păcat și să fie iertat, mai ales pentru păcatul trufiei.

Mâine se va duce la doctor, care îi va da pastile multe și îi va recomanda să stea la pat, până când vocile din capul său vor dispărea. Va fi bine…

Ia stai, cineva urcă scările de cealată parte a casei. Vrea să intre prin ușa din spate. Se repede sălbatic spre ușa cealaltă, dar este încuiată bine, nici urmă de vreun invadator. Deschide ușa, și dă cu piciorul puternic în niște oale care sunt întinse pe jos lângă ușă. Zgomotul vaselor sparte răsună și din partea cealaltă a casei, din față, un zgomot identic, neatenuat. Nici măcar nu are vase în cealaltă parte a casei.

Alergând ca un zănatic, străbate coridoarele înguste întrerupte de cămăruțe mici, zgomotul pașilor săi fiind dublat de zgomotul pasului omenesc alergând în direcția opusă.Ușa cealaltă este populată de aceleași cioburi precum ușa de la care vine. Aceleași culori, aceleași dimensiuni…

Confuz, se întoarce în dormitor, exact la mijlocul distanței dintre cele două uși. În cameră pe lângă mobila aferentă unei astfel de camere, precum dulapuri mari, noptiere, și un pat mare, în care ar fi putut încape 4 persoane, tronează o oglindă.

Se azvârle direct în pat, dar ceva din reflexoa oglinzii parcă îi dezvăluie o altă persoană. Sare-n picioare, și se zgâiește la oglindă…

Este tot el, aceleași haine ca de dimineață, părul răvășit, fața roșie ca ridichea, ușor aburită oglinda de cauza răsuflării sale sacadate. Este el, nmai că nelinițtit, urmărit de atacatori invizibili. Își întinde degetul, apăsând pe oglindă. Reflexia face la fel în același punct. Își lasă capul pe o parte, oglinda face la fel, ridică piciorul, și face un dans popular din copilărie, pe care numai el cu bătrânii îl știau. Bărbatul din oglindă nu se sfiește și face și el același dans, aceleași mișcări pricepute și stângace.

Dacă este totul un truc? Dacă oglinda nu mai există, și intrusul este exact dincolo de ramele goi ale oglinzii, bătându-și joc de el? Primul impuls este să distrugă oglinda, nu există cale mai bună de a fi sigur de existența unui obiect decât dacă îl distrugi. Oglinda este însă valoroasă, nu își permite să arunce banii pe alta. Ce să facă să se convingă că este doar o oglindă?!? Uite o cariocă, a lăsat-o soția pe noptieră.

Cariocă neagră….Scoate capacul, și ezitant, scrie cu litere mari pe oglindă: ”Cine ești tu?”. Apoi pune capacul și se repede în spate spre celălalt perete. Reflexia din oglindă a avut aceeași mecanică, iar scrisul mare acoperă silueta sa aproape în totalitate. Dacă se ascundea o persoană ar fi trebuit ca toate acele cuvinte să se fi imprimat pe hainele lui. Și iată nici el nu este mânjit, și nici persoana din oglindă.

El este persoana din oglindă, și persoana este el.

Liniștit, se prăvălește în pat și adoarme aproape instantaneu. Noaptea îl răpește în statica ei, voci murmurând se sting în deplinătatea ei.

Vocea caldă a Mariei, surâsul ei fermecător, părul ei cârlionțat:

– Gheorghe, culcă-te dragă, hai adormi, mâine avem de muncă Gheorghe, măcar o să fim în noaptea asta doar noi doi.

 

Razele soarelui îi împung ochii precum niște sulițe. Adoră senzația, îi este cunoscută. Decorul camerei nu s-a schimbat de fel. În stânga sa oglinda este curată, de bună seamă Maria a șters-o cu vreo cârpă. Hainele sale s-au schimbat în cele de acasă, în care poate să doar mă lejer. Se simte grozav, și odihnit. Poate nici nu mai merge la doctor, și așa cere foarte mulți bani, cu care ar putea să facă altceva. Cu timpul câștigat vopsește poarta…

Construindu-și în continuare planul pentru ziua de astăzi, Gheorghe se spală pe față la fântâna din curte, dă de mâncare animalelor, apoi se duce să se hrănească la rândul lui.

Maria, ce simplă și minunată ești! Stai și gătești așa de liniștită, mereu același aer nostalgic, de parcă ai pierdut ceva în urmă, dar același zâmbet luminos când mă vezi pe mine,

– Maria, pot să jur că am fost drogat!

Anunță el tare și solemn, ca pe o știre de importanță națională.așezându-se la masă.

– Nu mă mai duc niciodată în viașa mea la petreceri, sunt de soi rău. O să mă bucur să stau împreună cu tine, aici seara, vorbind despre copii noștri.

– Mă mir, de obicei ție îți plac mai mult petrecerile decât de mine, răspunde Maria rece ca gheața

– Muierile astea, cugetă cu voce tare Gheorghe, toate la fel. Alegi să petreci o noapte, și gata au căzut pe planul doi

– Te-ai schimbat Gheorghe, nu mai ești bărbatul cu care m-am căsătorit, și asta nu o spun numai eu, o spune toată lumea

– Cum adică?

– CUM ADICĂ? În ultima vreme te-ai comportat foarte ciudat, nu mai pot nici măcar să te iubesc.

– Da, că aici vezi tu probleme, dar ușa de la poartă care scârțâie nu o vezi

-Mă doare în cot de ușa de la poartă!!!

-Stai cuminte, Maria! O să îmi revin eu din droguri, a fost o întâmplare, mă duc la doctor și îmi spune el ce am pățit, apoi mai dau o fuga la Domnul duminică, să mă spovedesc de păcate, și gata sunt curat ca lacrima

– Doctor? Nu-ți chemi doctorul personal? Și nu te dădeai tu mare mai alaltăieri că tu ești mai puternic decât Dumnezeu, că tu i-ai dezrobit pe oameni de nevoile lor principale, nu te numesc ei SALVATORUL

– Ce-ai Maria??….Ai înnebunit, habar nu am despre ce vorbești, cum să fiu eu mai puternic decât  Dumnezeu, femeie nebună, dacă am spus așa ceva eram drogat, nu este posibil să crezi că eu chiar am spus așa ceva

– Da? Maria plânge încet, și ești drogat și atunci când umbli cu toate fufele alea? Mhm, ia spune? Cum poți să îți rupi jurământul în fața mea și a lui Dumnezeu?

– Maria, eu nu umblu cu alte femei! Se ridică Gheorghe amenințător, cu vocea sugrumată de nervi

Maria tace pentru o secundă, ezitând să își verse nervii sau să tacă din gură să nu fie bătută apoi, dar mintea tulbure o face să își reverse frustrarea

– Știu că acum ești sfânt, și ân curând o să devii prefect, și acum nimeni nu mai muncește pentru că tu cu știința ta și fierătaniile acelea nenorocite l-ai transformat și pe cel mai nevolnic dintre noi rege pe pământ, și umbli cu orice femei vrei tu, atâta îți cer Gheorghe să nu vii în casa noastră și să îți faci jocul depravat cu ele!!!

Maria ia o jachetă pe care a purtat-o Gheorghe ieri, i-o aruncă în față, și apoi fuge afară din bucătărie .

Bărbatul rămâne înmărmurit. Apoi se apleacă, ridică jacheta,și citește mesajul din centrul ei cu litere mari:

CINE EȘTI TU?

EU SUNT TU, ȘI VOM TRĂI PE VECI ÎMPREUNĂ

 

Categorii:povestiri

Oglinda I

Octombrie 20, 2010 Lasă un comentariu

Oglinda

– Perioada optima: 1-10 octombrie
– Densitate de semănat: 450-550 boabe germinale/mp,rezultat minim 600 spice recoltare
– Adâncime de semănat: 4-5 cm,înfrățire dezirabilă adâncime 2 cm
– Distanta între rânduri 12,5 cm
– Semănatul începe la 13-15 grade Celsius.

Gheorghe își privește concentrat peticul de hârtie murdar, acoperit aproape de pământ pe care îl ține în mână.Aliniate pe o folie de plastic la picioarele sale se află termometrul, tot felul de rulete, saci goi. Și un cronometru.Căci la capătul listei sale murdare scrie mândru cu un creion subțire:
– Cel mai bun timp scos la metru pătrat din istoria vieții mele!!
Se simte foarte mândru de el. A scos cel mai bun timp al vieții sale la semănare la 46 de ani. Poate aici este apogeul existenței sale, poate pentru asta a fost menit să viețuiască, pentru că din cunoștințele sale cel puțin a reușit să bată orice record la nivel regional, poate și național. Totuși nu spera să ajungă atât de sus. E drept a muncit din greu toată viața, dar a avut mai degrabă o problemă de abordare a muncii sale. Când ambiția sa s-a întâlnit cu noile semănători automate, și cu instrumentele de calcul precise rezultatele trebuiau să fie spectaculoase.
Se uită la cronometru cu drag. La primit dar de la fiul său care se află la Facultatea de Educație Fizică și Sport, la marele oraș. Un băiat foarte deștept și muncitor și singurul care a ajuns la o facultate de prestigiu din oraș. Cea mai bună după cea de Teologie și de Medicină. A insistat să se ducă la Teologie, dar băiatul pur și simplu a refuzat, de fapt…
Nu mai contează, important este cp Gheorghe este mai tânăr ca niciodată. Și pe deasupra a mai fost și la un baieram aseară la cârciuma de pe ulița satului, a dansat și a băut toată noaptea, iar acum iată-l totuși la muncă și făcând cel mai bun timp al său. Se va autodepăși, adie un vânt norocos în preajmă care i-ar putea schimba viața. O metaforă euforică desigur, sau poate nu…
Porni vesel înspre ulița principală pe poteci bătătorite printre terenurile vecinilor săi. Mai are până ajunge acasă. Semănătoarea și instrumentele le lasă vecinului, un om amuzant dar veșnic neserios, nu știe cum mai poate să îl asculte în continuare.
Ah altă nenorocire, Gigi bețivul satului, se îndreaptă spre el. Nici nu are cum să îl ocolească, nu poate strica terenul vecinilor. O să se agațe de el, o să îi spună două vorbe poticnite, și apoi va pleca mai departe, rugându-se probabil de altcineva să îi mai dea niște parale pentru nițică țuică
– Salut Gigi, începu Gheorghe cât de voios era în stare, ce mai faci? Vexi că stă să plouă mai bine te duci frumos la crâșmă să stai la acoperiș acolo să te ferești, și mai iei un păhărel să te încălzești de vremea asta urâ…
Nici nu a apucat bine să termine, că un iz de alcool puternic amestecat cu vomă îl lovi în față, și țipete din toți rărunchii îl lovesc în timpane
– Gheorghiță, tăicuțule, că ești tăicuț acum la toți, mulțumesc, ești cel mai mare om.
Gheorghe reușește să se dezbare de îmbrățișarea forțată și se uită cu un amestec de milă și de scârbă la bietul bețiv. Acesta nu se descurajează deloc, și își continuă discursul patetic:
– Cel mai maaaaaareeeee om ești, clătinându-se brusc emițătorul, păiii, de când ai venit matale cu fierătaniile tale, toată lumea este mulțumită. Ești un dulce, făcând gesturi largi cu mâinile, un scump, acum pămânul mio, dat de taică-meu, săracu din ceruri, e suta la sută productiv. Și cresc și mai repede decât normal, nu am mai văzut așa ceva. Cred că nu mă mai duc la cocioaba aia de crâșmă de acum înainte, și cu banii câștigați din recolte, îmi deschid eu o crâșmă, îl apucă Gigi pe nefericitul țăran, arătându-i concentrat un nor din multitudinea de pe cer.
– Și o să îi spun ”La Gheorghe”! Știi cum te numești tu. Îți mulțumesc ție că m-ai scos din mizerie, și este și o mișcare de mark, mer, cum s- o numi. Că lumea te iubește și vin să bea la mine, iar tu poți să vii oricând vrei tu, pentru tine este totul gratis!
– Bine, ai dreptate, Gigi, spuse Gheorghe jenat. Ești un vizionar, așa că du-te repede să cauți un conac, să faci cea mai mare crâșmă din lume.
Din proprie inițiativă Gigi se desprinde de Gheorghe, și spune luând o mutră demnă:
-Așa o să fac, apoi fugi pe drum în direcția opusă.
Fericit, Gheorghe plecă cu un pas avântat mai departe, nu înainte de a fi prins din nou de bețiv, care îl pupă răsunător pe obraz, bâlbâind:
– Uitasem să te pup
În sfârșit eliberat de graua povară, Gheorghe reflectează asupra beției”A înnebunit de tot, înainte mai distingea adevărul de imaginar, dar acum s-a pierdut de tot, sărmanul de el…nu beau nu fumez, sunt un om liber!! ”Vântul îi răsuflă din față, da se simte în viață, dai iată că acum vine Vasile, amicul cu care s-a dus la petrecerea de azi-noapte
– Gheorghe, ce mai faci: Doamne ce bine că te-am găsit sănătos. Ai fost rău de tot amețit aseară
– Trebuie să recunosc,am depășit măsura aseară. Azi, însp, mă Vasilică, am făcut cel mai bun timp al meu cu semănătoarea, a mers totul așa de bine,!!!
– De ce ai folosit semănătoarea? Îl privi Vasile încurcat. Doar de aceea au apărut fierătaniile, sau în inima ta îți place să folosești tot metodele vechi, deși ai făcut lucruri așa de avansate?
– Ce vorbești acolo Vasile? Întrebă Gheorghe contrariat. Semănătorile sunt cele mai bune lucruri inventate până acum.
– Ești modest, Gheorghe, ești modest, zâmbi îngăduitor Vasile. Schimbând brusc subiectul:
– Ți-a plăcut până la urmă la petrecere aseară pe muzica tare, și cu atâția oameni în jur
– Da, confirmă Gheorghe senin. Tot timpul am crezut că muzica tare, și aglomerațiile mari de oameni nu ar putea decât să mă enerveze. Ba chiar părintele spune că Biserica nu prea este de acord cu ele,. Însă pe mine m-au convins, să mă mai chemi dacă te duci, și îți mulțumesc că m-ai bătut la cap să vin!!!
– Cu plăcere Gheorghe, zâmbi Vasile, care îi strânge mâna, apropiindu-se de urechea lui Gheorghe și șoptindu-i grăbit”Geo, știu că ai văzut ieri multe femei frumoase, cu unele ai văzut mai mult decât trebuia, dar trebuie să te oprești la timp, nu vreau să te desparți de soția ta, știu că ești faimos și iubit acum de toată lumea, dar încearcă să te abții de la femei, chiar sunt ochii diavolului.”
Gheorghe nici nu a putut să articuleze vreun cuvânt în decursul scurtei convorbiri, de fapt nici măcar nu înțelegea ce i se spunea. Doar dădea automat din cap
Rămas singur, în mijlocul câmpului dezgolit, percepe în final sensul cuvintelor primite. Ceva este putred la mijloc..ce s-a inventat nou și el nu știe? Mereu a fost informat cu ultimele descoperiri la nivel național și considerast un inovator la el în sat. Apoi toată noaptea a stat de vorbă aproape numai cu Vasile, i-a fost rușine și să vorbească cu femeile. Ceva pur și simplu dă greșit.
Năuc, mai primește o lovitura acum de la domnul Ion Urâtu, primarul satului care parcă venea acum din altă lume
– Gheorghiță. Amice, ce mai faci scumpule?
Primarul Urâtu îl îngrozea, tocmai i-a adresat mai multe cuvinte decât a făcut-o toată viața lui
– Dragule, ești un geniu. Și la petreceri, trebuie să recunosc că te pricepi la doamne…zâmbi pervers primarul. Ai uitat să îți iei diploma prostuțule.
– Ce diplomă întrebă jumătate curios, jumătate speriat Gheorghe
– Diploma de cetățean de onoare al comunei Zăbovata, răspunse natural primarul. Ai băut mai mult decât popa de sărbători, râse sacadat primarul, se vede că nu mai ai habar de nimic, dar geniile și mai ales oamenii faimoși sunt scuzați de orice.
– Sunt sigur, îngână Gheorghe, nesigur fiind cine sunt acele persoane.
– Mă scumpule, eu nu am fost tocmai un primar bun. În mandatul meu irigațiile au fost complet distruse, asfaltul de pe ulița principală nu a avut niciodată asfalt, canalizarea nu a existat, iar banii s-au pierdut ca prin minune…precum și materialele de construcție cumpărate pentru voi, precum și impozitele plătite de voi…Toate simple neînțelegeri, care au devenit probleme majore cu timpul. Dar acum, cu ro…rob, eh la naiba cu drăcoveniile alea de le-ai făcut tu, toate problemele s-au rezolvat de la sine. Așa că sunt disponibil sp te ajut cu ORICE, doar menționează, materiale de construcție, poliție, bani, materie primă,mașina de transport pentru orice, de toate are primarul vostru, chiar și femei, că văd că îți place și rămâne între noi doi. Deși nu știu cât de multă mai avem nevoie acum de toate astea cu drăcoveniile tale prin preajmă. Eh, în afară de femei, acelea nu pot fi înlocuite, sunt prea căpoase.
Primarul îi puse mâna pe spate, și plecă în pas voios, între timp Gheorghe asculta mut, și reflecta, și se străduia, și nu ajungea niciunde. Unde se află? Oare acesta este satul său? Locurile sunt aceleați, la fel și fețele, până și năravurile la fel, numai atitudinea realității lui s-a schimbat. Parcă la un moment dat lumea s-a oprit din mișcare, a ascultat o cmandă de a sa, și deodată nimeni nu mai poate merge mai departe fără el. Sau mai bine spus ”Drăcoveniile lui…”
Singura sa reacție instinctivă este să fugă. Peisajul se desfășoară rapid acum, pământ pământ case, case, asfalt, asfalt, crâșmă, magazin, stand ziare, da în ziare acolo sunt ultimele informații acolo va decoperi adevărul.
-Trigon, dă-mi și mie un zear se adresă familiar vânzătorului, fiind cunoscut ca un devorator pasionat de orice fel de publicistică.
Ghinion, nu are nici un ban asupra lui!!!
– Gheorghe să fim serioși nu mai avem nevoie de bani acum, fac meseria asta doar din plăcere, mai ales tu poți să iei un ziar gratis, zâmbi călduros vânzătorul Trigon
Gheorghe, vădit nemulțumit, luă ziarul și cu degetele trmurânde, deschise la pagina a 2-a unde titlul urla din rărunchi: ”Salvatorul nostru Gheorghe este și un om fermecător”, iar dedesubt el împreună cu o femeie cu sânii dezgoliți ținând o sticlă voluminoasă în mână
Ochii șocați prindeau decât frânturi de fraze:
Gheorghe, savantul ascuns care ne-a luminat zilele……și-a descoperit latura sălbatică….crâșma Beharca…..a dansat mai multe tipuri de cha cha și tangouri în mijlocul scenei….a plimbat femeile….consumat butoi de vin……a dat sfaturi culinare despre preparatul maionezei cu ansoa…a cântat imnul țării la bustul gol de pe mese….”
”Roboți”…ce sunt astea? Sau ăștia, ce dracu sunt?”Inutil să vă mai spunem cine este Gheorghe Rotaru, omul de știință care a făcut un adevărat shou ieri seară. Gheorghe Rotaru și-a etalat cunoștințele sale avansate de electronică și mecanică atunci când a pus în funcțiune săptămâna trecută alaiul său de ”roboți”. Un robot este o fierătanie care știe să facă tot ceea ce face un om, până la virgula. Aici includem o ambiție nesfărșită, și o precizie de calcul extraordinară, să nu mai menționăm de putere de muncă inimaginabilă, și cost scăzut de întreținere. Merge pe aer, și cel mai important lucru, ascultă de comenzile date prin voce de către orice om. Sunt servanții perfecți. Menționăm că printre realizările lor importante în decursul unei săptămâni se numără:
– construirea unei rețele de canalizare
– refacerea asfaltului de pe ulița principală și construirea unei infrastructuri dezvoltate(infrastructuri bolduit) precum drumuri secundare, poduri peste râul din apropriere, constructie drum până la drumul european din aproprierea satului, iar acum se lucrează deja la noua statie de gară Zăbovata(liniile de cale ferată au fost deja puse)
– casele și clădirile vechi au fost refăcute, clădirile istorice recondiționate, și au fost construite clădiri adiționale în plus, precum hambare, magazii, ș.am.d,școli, primărie nouă, sediu de polițiw separat, biserică cu 5 turle
– au făcut un târg de distracții cu tot felul de mașinării uluitoare care amuză copii noștri, și am descoperit cuvaântul comerț odată cu fluxul de oameni care vin zilnic la noi
– etc
Cum funcționează aceste mașinării minunate? Nu ne pasă și nici nu ne interesează!! De ce? Pentru că îl acem pe maistrul Rotaru să se ocupe de ele, așa că atâta timp cât este sănătos și bine dispus, noi o să trăim bine, așa că pur și simplu nu respingeți nimic din ce vă cere domnul Rotaru!!!Mesaj adăugat de preiubitul vostru primar Ion Urâtu!”

Categorii:povestiri

România mă înspăimântă

Octombrie 14, 2010 7 comentarii

Întâmplările de la televizor și obiceiurile românești vă sunt foarte cunoscute. De la politicienii corupți, care fraudează fără nici o problemă votul în Parlament,  instituția fundamentală a statului, până la câinii comunitari, toate problemele nostre le vedem și le auzim zilnic. Cred că toți urâm autoritățile române, sau cel puțin le disprețuim, poate nici nu merită mai mult.

Dar în timp ce ne uităm la spectacol, ne amuzăm sau ne indignăm, ne revoltăm, iar figuranții pe care i-am pus pe scenă ne jefuiesc, și ne transformă pe noi în sclavi, uităm să ne uităm unul la altul, și să ne analizăm. Mă gândesc, fac parte dintr-un grup, hai să văd cam unde mă aflu eu. Să fiu sincer, modul în care băieții șmecheri din România și fetele deștepte fac bani și cumpără lucruri de miliarde de euro inutile,faptul ca sistemul de sănătate și de educație se prăbușesc, sau nici o instituție nu mai are nici un fel de consistență, nimic, nimic nu este atât de înspăimântător față de cum arătăm noi. Noi, publicul, suntem înspăimântători.

Cel mai bine îl observi din commenturile de pe forumuri, de pe siteurile de știri, sau la diferite emisiuni. Și tot ce vezi este un amestec între ură și ignoranță, ambele provenite din prostie cruntă.

Exemple de prostie cruntă:

1.Ura între categoriile sociale și profesionale(câți cretini sunt cu angajații de la stat care nu fac absolut nimic să se ducă la privat că acolo au unde munci. Măi cretinule, și apoi cine te va proteja pe tine, cine te va îngriji pe tine când vei fi bolnav, cine te va mai educa pe tine, pe ce drumuri vei merge tu, unde vei locui tu? Din cauza asta sunt niște sisteme naționale să trăiești tu  mai bine cretinule, sau câștigi 100000 de euro pe an să ți le faci tu pe toate)

2.Neînțelegerea de nici un fel a realității(din cauza salariaților la stat leneși a crescut TVA-ul, mai este nevoie să comentez, sau că șoferul pe o salvare să fie plătit egal cu cel de la Garda FInanciară, mai e nevoie să comentez)

3. Nici un fel de viziune asupra viitorului(toată lumea cere bani, dar nimeni nu concepe un sistem ca să creeze bani, sau să strângă pentru a-i utiliza într-un mod productiv)

4.Superstiții religioase(Sfanta Paraschiva ne cheamă la luptă să îi distrugem pe ticăloșii de la putere, mai întâi citește dracu cine a fost Maica Paraschiva și ce a făcut ea, și apoi își tragi un glonț în cap și vei fi primul cretin anihilat, burta te cheamă la luptă, că ai fost prost, și ai trăit la întâmplare până acum)

5.Așteptări fără nici un fel de sens(să se ridice mogulii să îl doboare pe Basescu, se războiau rău de tot cu el până acum)

Pot să continui la infinit cu subpunctele, si cred ca dau vreo 10 exemple la fiecare. Eu am citit toate comentariile de acest tip de pe siteurile Antena3 si Realitatea, atât mi-a trebuit.Efectiv te înspăimântă, nu poți să spui altceva. Crezi că este o glumă, crezi că sunt doar câțiva nebuni, sau cretini, dar majoritatea este oarbă, îi este frică, și lovește la nimereală. Este ghidată doar de instincte primare….

Rațional, tot ce pot să fac este să evit. Nu pot să sparg astfel de tipare. Oamenii trebuie reeducați, renăscuți cu o mentalitate diferită. Frica mea cea mai mare este că o să ajung unul dintre ei, refrenul fiind cântat de zeci și sute de ori, să mă adaptez la el până la urmă și să ajung un cretin decervelat.

Deocamdată singura soluție pe care o întrevăd este să mă instruiesc și să muncesc în prostie pentru mine, și să plec.

Categorii:opinii

Femeia și fata

Octombrie 12, 2010 5 comentarii

Poate sa ascunda o mie de chipuri

Sub o masca adiacenta,

Poate insira o mie de cuvinte,

Descriindu-ti perfect Edenul,

Fara sa-l fi vazut nociodata,

Jongleaza cu metaforele precum si

Cu emotiile.Se pierde in

Frunzisuri rau prevazute cu diguri.

Te farmeca cu un gest si te loveste

In spate cu un reflex

Sare de la stadiul de copila inocenta

Care se joaca indolent in nisip

Pana a se juca cu lumea in mana ei

Ea este femeia

 

Cum sa nu o venerezi

Cum sa nu o admiri

Cum sa nu intri in vraja ei

Si sa-i cazi la picioare si

Sa devii o simpla marioneta?

Cum sa nu o iubesti?

Si totusi eu nu o iubesc.

 

Nu o iubesc pentru ca nu stie

Ce am visat azi-noapte.

Mai intai a crezut ca e nemurirea

S-a inselat

Apoi a crezut ca omniscienta

S-a inselat

Apoi s-a fastacit si a crezut ca

Doresc omniprezenta

S-a inselat din nou.

Si pana la urma s-a asturat

Si ca pe-un vierme abatut m-a alungat,

Intre timp, o fata zapacita,

Ce statea la un colt de strada,

Cu o inghetata..blanda si timida,

Mi-a spus simplu: Tu ai visat

5 fluturi galbeni,

3 fluturi albastri si 2 fluturi albi.

 

Categorii:Poezie

Întâlnire amoroasă(II)

Octombrie 12, 2010 Lasă un comentariu

 

-Mă scuzați, cât este ceasul?

-20 si 10 domnule!

-Multumesc!

Albert se uită pierdut la mâna golașă. Nu și-a mai găsit ceasul astăzi.Ceas bun…a pierdut el și lucruri mai valoroase, nu are nimic, dar acum nu mai știe sigur cât timp a trecut.

Oricum, pentru o domnișoara pot să mai aștepți un sfert de oră. Dar dacă nu va veni? Gândul provocă o strângere de pumn. Cum să fie refuzat? Refuzat? Ignorat!!! Cine își permite oare să îl ignore?? Nu i s-a mai întâmplat așa ceva!! EL! Cel care a muncit toată viața să își construiască o reputație solidă și o personalitate, acum ignorat de o fetiscana!!! Și totuși nu este o simplă…

– ȘEFUUUUUU!!!!!!!!!!! Șefule, ce mai faci tu? Behăi tâmp un pachet de grăsime care se strecură prin ușa largă, rostogolindu-se pe picioarele din față până la masa unde își trăia întâlnirea amoroasă domnul Albert!

– Mă, șefule ești cel mai tare! Așa om n-am mai văzut!!! Oi fi vreo ființă extraterestră, concluzionă filozofic bulgărele de grăsime, cunoscut drept enoriașul cârciumilor din oraș: robul votcii-Benny.

– Benny, așează-te pe scaun Benny spuse Albert cu o voce glacială, aruncând o privire ucigătoare care ar fi putut să-l facă pe Benny să facă o implozie de spaimă.

În schimb pe Benny doar îl lasă picioarele scurte și dolofane, și se agață de scaun.

-Dă raportul, Benny, până când nu mă enervez, continuă cu un zâmbet spasmodic șeful

Benny reacționă la cuvântul enervare precum soldatul la auzul gloanțelor iar logica, mintea, și sistemul nervos amețite de alcool, începură să cânte într-un discurs continuu coerent și concis.

– Ne-am găsit 4 distribuitori de heroină în partea de sud a orașului, străzile Fullberry și Charder sunt acoperite de cei care lucrează pe părțile din partea de est, marfa va fi adusă de oamenii lui Cheapsnake.Vom mări prețul la 200% pe gram, pentru că am reușit să cucerim piața mulțumită relațiilor noastre de la primărie și poliție.

Noul bordel din partea de nord și-a găsit muncitoare destule, am vorbit cu George și deja am reolvat curgerea apei prin țevi, paturi curate, abia luate din străinătate, intrările prin efracții și spargerile din jurul orașelor mari sunt în floare iar răsplata este pe măsură. Cu banii câștigați din bordel sperăm că vom câștiga și piața traficului de armamente, deja transportatorii ne sunt asigurați de la traficul cu stupefiante, oricum ne vom câștiga banii înapoi ei jucând în cazinourile noastre…

– Cine este Cheapsnake? Întrebă cu o voce liniștită Albert, tăindcu mișcări tacticoase o bucată de vită tare, lângă care era întinsă o porție de mazăre.

– Cheapsnake este un emigrant venit din Sud! Își continuă Benny litania. Situație materială: proastă, căsătorit de două ori la vârsta de 36 de ani, în același timp, nu și-a putut susține soțiile, și până la urmă le-a abandonat, fugind…. Credem că posedă o anumită cunoaștere a vieții străzilor și are putere de persuasiune, deja și-a atras un grup de tineri care să îl urmeze într-un cult religios închipuit. El i-a convisn chiar pe acești tineri să împacheteze drogurile și să se ocupe cu transportul mărfii până în regiunea periferică a orașului….

– Nu facem afaceri cu el! Spuse calm Albert

– Dar,dar, se încurcă Benny, îl plătim cel mai puțin, își are proprii sclavi personali, nenorociții aceia cred că el este noul Iisus, nu o să cârtească niciodată împotriva lui, unde o să mai găsim un distribuitor atât de ieftin, mai ales…

– Nu vom face afaceri cu el! Repetă cu o voce impasibilă șeful. Nu îmi plac închipuiții eroi biblici, clienții noștri sunt săraci, deci superstițioși.Cheapsnake o să ne distrugă dintr-un pocnet de degete dacă va deveni pentru mizeria acestui oraș noul Mesia.

Șeful ține acum cuțitul și furculița sub formă de V jucându-se tăcut cu un bob de mazăre, vrea să îl arunce în sus, dar nu prea îi iese mereu îi scapă. Dându-și seama că Benny se holbează la farfuria lui într-o așteptare tensionată, Albert continuă natural

– Te îndoiești de deciziile mele, Benny?

– Nu șefu.. temător, supusul continuă..Fără dumneavoastră nu am fi construit nimic din toate acestea. Înainte de venirea ta era un haos, fiecare se lupta ca să controleze o singură stradă, prostituatele erau infestate de boli și deseori ucise, jafurile erau făcute alandala, cu crime inutile și obiecte fără nici o valoare luate. Bandiții în loc să judece cm să cheltuiască banii furați, îi cheltuiau la primul cazinou, sau mureau în vreun canal de frig, ascunzându-se de recuperatori, petnru că intrau iar în datorii.Nu știam decât să cumpărăm în prostie, haine, bijuterii proaste, mașini

-Cum ar fi un BMW X6 negru, cu care ai mers astăzi prin fața hotelului de lux din centru?

;Șefule, sunteți omniprezent, vedeți prin spațiu!!! șopti îngrozit Benny

– Cretinule! Spuse scârbit Albert, ai trecut chiar pe lângă mine, muzica dată la maxim, și îmjurături în toate părțile. Benny te aproprii din ce în ce mai mult de prostie. Goana după mărunțișurile acestea zilnice ale vieții și superstișia te trag în jos Benny, singurul motiv pentru care mai ești azi lângă mine este că nu am pe cineva mai bun în locul tău.

– Dar șefule, spuse mieros Benny, dar nu toți putem fi la fel de maeștri și genii ca dumneavoastră!!!!

O umbra acoperi privirea lui Albert

– Maestru!! Ce mă întristează acest cuvânt. Sunt doar un om care a învățat toată viața, care a aplicat sau a perfecționat ce a văzut la alții, un om cu o viziune și putere de muncă acerbă. Dar nu am imaginat, nu am creat, doar am rafinat. Nu sunt un geniu, iar acum mă simt un nimeni.

Mirosind în aer slăbiciunea șefului, robul votcii își turnp vesel un pahar din licoarea sa, și întrebă binedispus:

– Ce vă supără șeful că afacerile merg bine…

– Trebuia să mă întâlnesc cu o femeie sp discutăm despre asigurări..o întâlnire amoroasă poate, și s-a isprăvit totul, la fel de brusc cum a apărut oportunitatea

– Haideți șeful, că fete avem o tonă. Uite astelea noi, micuțele, ce simpatice sunt.Orașul ăsta dacă are un talent, acelea sunt curvele, credeți-mă pe cuvânt/Găsiți șefu una care să vă placă, măcar una care să se asemene cu-aia. Cum arăta, blondă brunetă?

– Benny oprește-te! Bătu nervos Albert cu pumnul în masă. Benny se dădu puțin de spate, iar scaunul de lemn scârțâi îndurerat.

– Ați încercat să aflați mai multe despre ea înainte să vină aici? Chițăi mai departe Benny

– Da, spuse absent șefu. Nu am găsit nimic despre ea. Firma de asigurări de care mi-a povestit nu există, numele ei nu este trecut în nici un act de identificare înregistrat oficial. Până și monograma de pe batista aceasta nu pare să însemne nimic. Scoase de la buzunarul de la piept o batistă albă, pe care se vedea cu o monogramă albastră M.O…am luat-o de la ea când a plecat…

– De ce nu ați luat mai multe atunci? Ridică mâinile în lateral mirat Benny. Sunteți până la urmă un maestru al furturilor corp la corp. Ați ținut cursuri și seminarii la care au venit sute de borfași să vă vadă în acțiune.

– Vezo tu, vierme,..izbucni într-un râs isteric Albert, nu am avut cum să fur. De fapt a trebuit să mă chinui să nu fiu jefuit. Femeia aceea știa toate trucurile, ca la carte. S-a ândoit în jurul corpului meu, a încercat să mă farmece cu privirea, și mereu își ridica partea de sus a corpului, pentru a-i vedea sânii rotunzi. Și-a amestecat propriile lucruri printre ale mele, pentru a-mi distrage atenșia. Și-a jucat foarte bine rolul de domnișoară în necaz, mi s-a prezentat, și a acceptat invitația mea, fără a-mi ridica vreo suspiciune. Cel puțin, dacă eram un om obișnuit. Din fericire pentru mine, am fost mai abil, nu mi-a luat nici un obiect, în schimb i-am luat batista….Nume, apartament, stare socială, prieteni, cluburi, tot ce am găsit în registre se pierde până la urmă. Șu cu sistemul nostru informatic imbatabil…ori nu ama vut-o niciodată sub nici un nume, sau formă de-a ei în baza noastră de date, care este mai mare decât cea a orașului pentru numele lui Dumnezeu, ori ne-a spart codul de securitate, și și-a șters datele, ceea ce este aproape imposibil.

Benny nu înțelegea…De ce șeful vorbea așa mult despre o muiere? Oare să fi avut vreo visare, oare i-a ajuns în sfârșit timpul. și nu mai poate conduce…Oare cum a putut să rostească așa de multe fraze? Toate se traduceau într-o singură întrebare în mintea lui

– Șefu, sunteți îndrăgostit?

– Nu știu! Silabisi trist Albert. De când am intrat în lumea crimelor, nu am mai avut timp de visare, am fost mereu ocupat, a trebuit să fiu tot timpul concret. Iar înainte mă întâlneam mereu cu femei pentru că aveam nevoe de ele, ca pe un fel de sprijin sufletesc, de care îmi aduc aminte cu milă față de mine însumi acum. Dar fata asta, istețimea ei, eleganța ei, modul în care își pierde urmele..profesionalismul, frumusețea ei…poate ea chiar este genială în tagma noastră, și not în tot acest timp nu am descoperit-o. Admirația Benny, admirația este cea care poate conduce la o iubire adevărată, să iubești continuu cu hotărârea că persoana pe care o iubești este mai bună chiar decât tine, dacă este posibil așa ceva vreodată…

Liniștea se pogorî în sală, apoi un plâns  buciumat se trezi de la singura masă ocupată

– Și eu șefu am fost odată îndrăgostit!! O chema Michelle!, lacrimi mari se scurg încet pe obrajii bucălați, și era practicantă la intersecția dintre străzile Barrieferry și Darrington. Avea un fund apetisant și un zâmbet dumnezeiesc, dar vedeți dumneavoastră

– Taci din gură vierme!! Trăzni Albert. Crezi că mă interesează pe mine de istoria vieții tale jalnice. Cât este nenorocitul acela de ceas?

– 20.30 domnule, se auzi vocea neobosită a chelnerului.

Albert ridică batista lăsată pe masă, citind încă o dată literele misterioase.

Chiar dacă timpul i se pare că s-a oprit si a murit de tot, el se învârte, curge neabătut, cu secundarul și minutarul ceasului său ținut strâns în mâna unei femei sprijinită de zidul din spatele restaurantului. Părul blond se poate distinge de sub eșarfa ce îi înconjoară părul, iar buzele roșii strălucesc în lumina caldă a unui bec de stradă. Ușa din spate se deschide și chelnerul apare fluturând un zâmbet de învingător.

– Milady, ai prins conversația?

– Desigur, microfoanele le testez personal înainte de fiecare implantare.

– V-am adus și portofelul său.

– Ăl vei duce înapoi și i-l vei strecura înapoi, am alte planuri acum pentru el.

– Da doamnă.

Chelnerul se întoarse ușor nemulțumit că micul său furt nu a fost apreciat la adevărata sa valoare

Femeia rămâne sprijinită de perete, silueta fiind acoperită de o jacheta cenușie, care nu lasă să se vadă forma corpului.

-Prostul! O declarație de dragoste nu știe să facă.

Închise ochii albaștri și o durere subită de cap o străfulgeră. Voci simultane o încercuiesc, fiecare punând întrebări arzătoare: să mă asociez cu el? Oare este mai bine dacă îl distrug sau nu? să îi atrag oamenii de partea mea? Să îl las să dispară în liniște? Să mă mut în alt oraș? Să mă asociez cu dușmanii săi?? Este cel mai calculat infractor pe care l-am văzut, Să-l ucid sau să-l iubesc?

Ochii albaștri s-au deschis încă o dată…

– Îmi pare rău lucrez numai singură,..

Se ridică.Sunetul metalic al pocnirii ceasului de trotuar care strică ordinea serii, o umbră tăcută se îmbină cu aleile întunecate……….

……………………………………………………………………………………………………………………….

În lumina unui bec chior, un ceas zace cu fața în jos. O umbră străină trece peste ceas, dispărând cu tot cu obiect în pustiul aleilor întunecate

 

Categorii:povestiri

Întâlnire amoroasă(I)

Octombrie 12, 2010 Lasă un comentariu

Ce poate fi mai sexy decât un hotel de lux în centrul capitalei unei țări europene? Nimic! ar spune oamenii în vârstă îmbrăcați de costume care sar de 10000 de euro, așteptați de mașini de 10 ori mai scumpe, scunzi și grași fericiți că au mai stors niște bani dintr-o afacere încheiată recent în lobbyul hotelului.În fond, este singurul loc unde intră și ies atât de regulat, drăguțele care stau cuminți în dreapta lor și zâmbesc larg au parte doar de bijuterii și un autoturism nou.Și cam atât….

Tinere copii ale protagonistilor se invârt într-o mișcare aparent browniana în jurul lor, fiecare ocupându-se cu ”Domnilor” sau ”Stimabile”, deschizând uși, aducând răcoritoare, făcând agende pentru zielle următoare, stabilind următoarea destinație, și cine se va întâlni cu oamenii de succes ai țării.Toți aleargă aparent fără motiv,dar de fapt toți speră în același timp ca într-o bună zi, foarte bună, ei vor fi cei care se vor plimba grași, scunzi și bătrâni până la mașina care valorează acum de două ori cât apartamentul lor închiriat, în straie pe care acum nu și le pot permite nici măcar la înmormântare.

În vălmășagul de cravate, genți diplomat, pantofi cu lac întinați de praful omniprezent, și pantaloni culeși din vreun mall, de desprinde o siluetă stinsă, tăcută, mereu atentă

Este un bărbat cu geanta STAS diplomat, păr negru, freza anilor 50, cămașă albă, cravată neagră, asortată la costum și la pantaloni.Privirea îi este acoperită de niște ochelari de soare.Vestimentația lasă vederii un corp bine structurat, cu mâini mari, puternice, cadența pașilor și și spatele drept un corp nediformat de statul pe scaun, sau de vreo altă boală.Ar părea chiar ciudat, mergând singur, cu o direcție precisă, și un trup lucrat, nu are nici o șansă de a deveni un omd e afaceri în viitor cu această atitudine.

Un singul aspect îl salvează:celebrul hands free, la care vorbește de zor.

Bravo George, foarte bine, ține minte, folosește camere de filmat în noua locație, pentru a nu avea probleme cu furturile, violență inutilă…ce? Nu s-a rezolvat încă problema dușurilor? Și doamnele unde să se ducă, la ele acasă, și apoi se întorc la muncă? Merg toaletele…trebuie să mă ajuți George, rezolvă problema cu dușurile azi, fetele au nevoie să se spele după două trei ore, slujba le este murdară. Da bine George, mulțumesc, transmite-i salutări soției și…

Conversația este întreruptă de înjurăturile și muzica asurzitoare, techno electro care vin de la un BMW X5 care stă la semafor exact lângă tânărul om de afaceri.

Bărbatul în costum închide comunicația, se uită batjocoritor la mașină, și se întoarce să traverseze pe culoarea verde pentru pietoni.

Dar drumul nu îi va fi lung, pentru că este trântit jos la pământ, iar lângă chipul său simte răsuflarea caldă, profund umană a unei femei.

Priveliștea îl face să se îmbujoreze pentru o clipă. Doi ochi negri, se zbat în precum întunericul în jurul unei stele, încadrați de două sprâncene arcuite, dinți albi, regulați se deschid în urma unui zâmbet încurcat, iar părul brunet se revarsă acum peste mâna lui stângă.

Culoarea din obraji i se intensifică atunci când observă că este înlănțuit exact în jurul persoanei lovite,o mână sub spatele ei, cealată mână prinsă de mijloc, iar ea are ambele mâini în jurul gâtului său. Mulțumi scurt destinului că limpactul nu s-a întâmplat pe trecerea de pietoni, stupoarea deja l-a paralizat.

-Scuză-mă, mă grăbeam spre serviciu, deja întârziasem spre serviciu, abia mai prindeam culoarea verde, am alergat, și…, mă tem că v-am dat puțin pe spate…din păcate nu cu farmecul meu, se opri fata, uitându-se stânjenită în asfalt.

– Nu este nici o problemă, și eu mă uitam după altă mașină, aș fi putut să vă evit

– Totuși este vina mea, întotdeauna insist”Kathy, fii punctuală, dacă întârzii 5 minute …”cine știe ce se poate întâmpla

– Desigur…doar că în unele zile să o iei mai lent, câteodată lucrurile se aranjează de la sine, o să vezi….

– Da, ai dreptate, și nu am întârziat niciodată la serviciu din prima mea zi,…nu cred că o să strice nimănui, oricum traficul este îngrozitor în…

– Nu ați dori să vă ridic?

– Oh Doamne…da, scuze, multumesc, scuze din nou.

– Nu e nici o problemă, credeți-mă, ziua a fost monotonă, dumneavoastră ați mai adus puțină culoare.

– Nu îmi spune dumneavoastră, sunt Kathy, Kathy Bertolz.

Bărbatul își dă ochelarii jos într-un efort de a aprecia înfățișarea femeii care intrase atât de brusc în viața sa. Era îmbrăcată într-o rochie tip business care venea puțin peste genunchi, un scurt taior, ce contura un bust mărit, părul cârlionțat aranjat cu stil, și machiajul arată experiență îndelungată. Mirosul ei este divin, nu este până la urmă mirosul asfaltului.

-Domnișoară Kathy, ați comis o imprudență de neiertat, trebuia să mă întrebați pe mine prima oară care îmi este numele, ocupația, și apoi poate ați fi binevoit să le împărtășiți și pe ale dumneavoastră.

– Ai ghicit că sunt domnișoară? Să înțeleg că ai și puteri telepatice în afară de curtoazie? Un zâmbet irezistibil îi umple chipul.

– Nu, spune scurt bărbatul. Mă cheamă Albert Stiuhlberg, și sunt manager pe fonduri de risc la compania…

Sunetul unui claxon răsună din spatele lor.

– Minunat, eu sunt agent de asigurări. Firma mea se ocupă de acest domeniu de peste 50 de ani, nu știu dacă ați auzit vreodată de ea, JamesSafe?

– Nu, să fiu sincer nu, răspunde ușor încruntat bărbatul

– Nu suntem o firmă mare într-adevăr, în ciuda vechimii, răspunse Kathy, cu o voce suavă, melodioasă, Suntem o firmă serioasă, autentică, care își onorează mereu contractele în schimb, spuse în continuare apăsând cuvintele cheie.

– Interesant! Reacționă ezitant bărbatul

– Sunt sigur că cifrele recente ale firmei mele,  și reputația solidă pe care ne bazăm în rândul puținelor organizații care au apelat la serviciile noastre până acum, vor fi un punct de pornire pentru discuțiile în eventualitatea unui acord

– Chiar și la o cină, mâine seară, de la ora 20:00 pe strada Vincent în centrul vechi? Deveni mai îndrăzneț bărbatul

Kathy se opri pentru o clipă, aruncând o privire edificatoare asupra omului de afaceri de care se lovise destinul ei.

– Da vreau! Spuse moale, cu ochi blânzi, șoptinf aproape o rugăciune

– Bine, este stabilit atunci! Răsuflă ușurat Albert afișând pentru prima oară un zâmbet plin de căldură.

– Mă bucur! Răspunde Kathy zâmbind la rândul ei dulce, dar nu crezi că totuși ar trebui să ne strângem lucrurile împrăștiate pe jos?

Bărbatul se trezi la rândul său din reverie și își dă seama că atât geanta diplomat cât și geanta domnișoarei erau întinse pe jos și aproape toate obectele împrăștiate pe trotuar, iar pietonii din jur deja se uitau cu dușmănie la ei.

Urmă un lung șir de căutări intensificate, recunoaștere a proprietăților, și apoi schimbări rapide”acela este mobilul meu”, ”da scuză-mă ai dreptate, dar și trusa de makeup, a ajuns din greșeală în geanta ta, că la mine nu mai este”,”da uite-o aici, de altfel cred că și tabachera mea s-a rătăcit cumva la tine în geantă”,”da,da,off, nici măcar nu fumez, îți dai seama cât de aiurită sunt, portofelul, unde mi-o fi portofelul””ambele portofele au rămas dar s-au rostogolit până aproape de stradă,impact puternic domnișoară””Kathy, nu-mi uita numele, Kathy”

Toate obiectele sunt deja returnate titularilor de drept, care sunt mult mai preocupați să se privească reciproc.

– Trebuie să plec, sfârși momentul magic trunchiar Albert

– Da și eu.

Se reped unul pe lângă altul buimăciți,  aproape de a se mai ciocni încă o dată.

– Kathy!

– Da, Albert!

– M-ai fi dat pe spate și dacă nu m-aș fi ciocnit de tine.

Un râset larg străbătu fața lui Kathy, își întoarce privirea, și merge mai departe

 

Categorii:povestiri

Rugaciune

Octombrie 11, 2010 4 comentarii



De-un preot blând am fost chemat

Să-ți rostesc, Doamne,rugăciune

Ba să-ți aduc și-nchinăciune

De mult nu am mai discutat

 

Ți se duce vestea că ești atotștiutor

În tot ce faci ești răbdător

Le vezi pe toate omniprezent

Nimeni nu crede că ai echipolent

 

Hm, ești chiar și îngăduitor

Întotdeauna oferi vreun ajutor

Puterile tale îndrumă creștinul

Să-și îndeplinească destinul

 

Acum că ne știm amândoi

Tu zeu, eu pe cale să devin strigoi

Te implor, umil și evlavios,te implor

Lasă-mă în pace să mor

 

Faptă bună,răsplată,îngeri, Eden,poezii

Toate sunt colorate iluzii

Tradiție, cărți,cântări, a ta orânduire

Consistă doar simple gesturi de supraviețuire

 

Nu mă mai tenta cu tot felul de alinări

Învăt singur să rezist durerii

Abundența nu mi-o arunca cu har și inspirație

Îmi ajunge destul curiozitate si transpirație

 

Îmi vorbești mereu în parabole

Și prin trimiși împachetezi miracole,

Eu mă bucur de fapte reale și imaginare

Înțelegând procese elementare

 

De ce să fiu a ta reflexie?

Poate Eu sunt tu

Și tu ești doar o invenție

 

La final, spune-mi că nu există revanșă

Dincolo de ceasul sec, diform al morții

Zace-un întuneric, sunet surd, gol al sorții

Sunt acum,si-n viitor, ultima mea șansă

 

Categorii:Poezie